Pasul 1 - Cursuri » Curs de prim-ajutor

Capitolul IV - Urgențe de gradul 3, entorse, luxații și fracturi

Entorsa

Reprezintă o leziune traumatică a unei articulații provocată de executarea bruscă a unei mișcări dincolo de limitele fiziologice fără a fi urmată de o deplasare permanentă a oaselor sau a ligamentelor.

Cele mai des întâlnite sunt cele la nivelul gleznei, genunchiului, pumnului și a degetelor.

Tipuri de entorse:

• entorsă ușoară, apare când fibrele ligamentelor se supraîntind sau se rup uşor;
• entorsă moderată, apare când fibrele ligamentelor se rup dar fără să ducă la o ruptură completă;
• entorsă severă, apare atunci când unul sau mai multe ligamente se rup complet iar zona este dureroasă, umflată şi colorată albastru-negru.

Semne de recunoaștere:

• un sunet ca o pocnitură;
• durere;
• sensibilitate a zonei afectate;
• umflare;
• culoarea se va modifica (negru-albăstrui).

Măsuri de prim ajutor în cazul unei entorse:

• se va imobiliza zona afectată;
• se vor aplica comprese cu apă rece sau gheață;
• se vor administra calmante;
• se va evita utilizarea membrului lezat;
• rănitul va fi transportat la spital.

Luxația (scrântitură)

Reprezintă o deplasare a extremităţilor osoase unei articulaţii din poziţia obişnuită însoțită de pierderea mișcărilor normale.

Cele mai des întâlnite sunt cele la nivelul umărului, gleznei, șoldului și a cotului.

În funcție de poziția pe care a căpătat-o segmentul distal lezat, luxațiile pot fi:

• luxații dorsale;
• luxații volare;
• luxații laterale.

Semne de recunoaștere:

• deformarea articulației;
• imobilitatea articulației afectate;
• durere și modificarea culorii pielii din jurul zonei traumatizate.

Primul ajutor în cazul unei luxații:

• zona afectată trebuie imobilizată cu o atelă sau cu o eșarfă și se recomandă evitarea folosirii membrului lezat;
• transportarea victimei la spital, este important ca tratamentul să fie făcut de o persoană instruită corect deoarece repoziţionarea incorectă a articulaţiei poate produce lezarea suplimentară a acesteia şi a structurilor adiacente.

Fractura

Reprezintă ruptura unui os sau a unui cartilaj al unui membru al corpului.

Cel mai frecvent acestea apar la nivelul membrelor iar cei mai predispuși la producerea fracturilor sunt persoanele în vârstă, datorită elasticității mai mici a oaselor.

Fracturile pot fi:

• închise (pielea rămâne intactă);
• deschise (există o rană deschisă până la nivelul osului rupt).

Semne de recunoaștere:

• durere spontană;
• deformarea regiunii;
• vânătaie;
• lipsa transmiterii mișcărilor.

Primul ajutor în cazul unei fracturi:

• victima va fi poziționată în funcție de zona fracturată;
• curățarea, dezinfectarea și pansarea;
• imobilizarea provizorie a regiunii afectate, acest lucru se face cu ajutorul atelelor;
• calmarea durerii prin administrarea unor calmante;
• rănitul va fi transportat la spital.

Transportul accidentaților

Un factor important este transportul victimei datorită complicațiilor ce pot apărea în urma manevrelor făcute pentru a urca victima în Ambulanță sau în lipsa acesteia în oricare alt mijloc de transport.

În timpul mobilizării victima trebuie manevrată cu atenție iar ridicarea și așezarea sa pe targă să se efectueze cu ajutorul mai multor persoane care se vor poziționa la capul și la picioarele celui ce trebuie ridicat.

Această manevră trebuie făcută prin ridicare și nu prin tragere sau împingere, astfel încăt capul, gâtul și trunchiul să fie menținute în același plan.

Poziția victimei trebuie să rămână și pe timpul transportului identică cu cea în care i s-a acordat primul ajutor la locul accidentului.

Poziția tărgii trebuie să fie întotdeauna cea orizontală iar victima trebuie poziționată cu capul înspre direcția de deplasare.

Odată începute manevrele de resuscitare cardio - respiratorie vor fi continuate și pe timpul transportului.

În funcție de leziuni și de starea pe care victima o prezintă, poziționarea va fi:

• în cazul unor luxații, entorse sau fracturi poziția corecta va fi cea de repaus (inactivitate);
• în cazul unor hemoragii mari, victima va fi poziționată pe spate cu membrele inferioare ridicate la 30-40 grade față de poziția trunchiului;
• în cazul unui stop cardio - respirator poziția victimei va fi cea pe spate;
• în cazul unor fracturi de antebraț, maxilar sau mandibulă, poziția victimei va fi șezând;
• în cazul unei fracturi costale iar victima este conștientă, acesta va fi poziționată semiașezat cu spatele sprijinit, iar în cazul în care acesta este inconștientă va fi poziționată lateral pe partea bolnavă;
• în cazul unei fracturi craniene, victima va fi poziționată orizontal, pe o parte;
• în cazul unei fracturi de coloană vertebrală, victima fiind conștientă va fi poziționată pe spate iar daca victima este inconștientă va fi așezată pe o parte.