Capitolul I - Introducere în conduita preventivă și factorii principali

Conduita preventivă reprezintă comportamentul participantului la trafic ce are drept scop evitarea producerii accidentelor rutiere prin adaptarea modului de deplasare în condiții atmosferice nefavorabile, de drum, de vizibilitate și de intensitatea fluxului de vehicule. Dar și limitarea consecințelor accidentelor dacă acestea sunt iminente.

Înaintea pornirii la drum în baza conduitei preventive conducătorul auto trebuie să țină cont de următoarele elemente:

• odihna: un lucru foarte important, mai ales atunci când trebuie parcurs un drum lung sau pe timp de noapte;
• să se informeze asupra condițiilor meteorologice și să fie pregătit pentru orice fel de condiții atmosferice ce ar putea fi întâlnite: ploaie, ninsoare, îngheț;
• să conceapă un traseu de bază dar și unul de rezervă;
• starea fizică și psihică să fie bună.

În vederea eliminării accidentelor de circulație, conduita preventivă este caracterizată prin:

• anticiparea situațiilor ce pot genera eventuale pericole atât pentru tine cât și pentru ceilalți participanți la trafic;
• evitarea accidentelor pe cale de a se produce;
• alegerea celei mai bune variante pentru a ieși dintr-un accident ce nu a putut fi evitat cu consecințe minime;
• adaptarea modului de deplasare la condițiile de drum, trafic, vizibilitate și condiții meteo.

 

Factorii principali ai conduitei preventive:

• cunoștințele teoretice și practice;
• îndemânarea;
• vigilența;
• prevederea (intuiția);
• judecata.

Cunoștințele teoretice și practice

Prin aceasta se presupune buna pregătire în domeniu și modul cum conducătorii auto își însușesc cunoașterea prevederilor actelor normative care reglementează circulația pe drumurile publice, precum și cunoștințele și capacitățile legate de conducerea autovehiculului.

Îndemânarea

Reprezintă capacitatea conducătorului auto de a executa cu ușurință, corect si rapid toate manevrele de conducere a autovehiculului.

Aceasta se formează cu timpul, după executarea manevrelor și operațiunilor în trafic de cât mai multe ori. Odată formate ca şi automatisme ele vor putea constitui premise pentru o conducere în siguranţă.

Lipsa de îndemânare în executarea corectă a manevrelor duce la producerea unor evenimente neplăcute atât pentru conducătorul autovehiculului cât și pentru ceilalți participanți la trafic. De exemplu: oprirea motorului, blocarea circulației, etc.

Vigilența

Reprezintă capacitatea conducătorului auto de a observa atent tot ceea ce se întâmplă în jurul său în timpul conducerii unui autovehicul și de a fi pregătit să acționeze imediat pentru a evita producerea unui accident

Atenția conducătorului auto trebuie să fie sporită în permanență la tot ceea ce se întâmplă și se petrece pe drum, la modul de funcționare al propriului vehicul dar și la celelalte elemente de circumstanță ce pot fi întâlnite în trafic.

Menținerea stării de vigilență nu trebuie manifestată ca o stare de încordare, ca o teamă de a nu da greș, deoarece acest lucru duce la acumularea stării de oboseală și de stres.

Toate simțurile unui conducător auto (văzul, auzul, simțul olfactiv, simțul tactil) sunt solicitate de vigilență.

Diminuarea vigilenţei este determinată de:

• oboseală;
• consumul de alcool;
• consumul de substanțe stupefiante;
• starea psihică;
• viteza ridicată;
• convorbirile la telefonul mobil;
• consumul de alimente în timpul condusului;
• fumatul în timpul condusului;
• discuțiile și gesturile pasagerilor din autovehicul;
• mânuirea aparaturii muzicale.

Prevederea

Reprezintă capacitatea conducătorului auto de a anticipa situaţiile din trafic şi modul de desfăşurare a acestora.

Această capacitate presupune intuirea greșelilor celorlalți participanți la trafic și aplicarea celor mai bune soluții pentru evitarea evenimentelor rutiere.

Prevederea poate fi:

- imediată: atunci când se referă la evenimentele ce se produc în timpul conducerii automobilului.

De exemplu:

• să se aprindă luminile de întâlnire ori de câte ori este necesar pentru a putea fi bine văzut de către ceilalți participanți la trafic;
• angajarea în depășire numai atunci când conducătorul autovehiculului este sigur că manevra poate fi executată în siguranță;
• reducerea vitezei de deplasare pentru a putea evita la timp situațiile apărute în trafic sau la nevoie pentru a opri.

-  îndepărtată: se referă la raționamentul conducătorului auto înainte de a pleca la drum asupra posibilităţii producerii unor evenimente în vederea prevenirii producerii lor. Recomandându-se pregătirea automobilului şi a conducătorului auto în funcție de traseul ce urmează a fi parcurs.

De exemplu:

• stabilirea în prealabil a traseului ce urmează a fi parcurs, conducătorul auto trebuie să se documenteze de starea drumului și condițiile climatice din zonele respective;
• să se asigure că autovehiculul funcționează în parametrii optimi, ștergătoarele funcționează, semnalizarea funcționează, nivelul de ulei din baia de ulei este corespunzător, starea pneurilor este corespunzătoare, farurile sunt reglate și luminează corespunzător.

Judecata

Reprezintă capacitatea conducătorului auto de a gândi logic pentru a fi capabil să aleagă cea mai bună variantă pentru ieșirea dintr-o situație periculoasă apărută în trafic.

Judecata trebuie să fie:

• promptă: când reacția apare fără întârziere atunci când conducătorul a sesizat pericolul;
• selectivă: alegerea celor mai bune soluții pentru evitarea pericolului;
• corectă: atunci când în urma deciziilor luate soluția aleasă s-a dovedit a fi cea mai bună, accidentul a fost evitat sau a avut consecințe minime.

Accidentul

Accidentul reprezintă lucrul neprevăzut care întrerupe mersul normal al traficului rutier provocând avarierea, rănirea ori decesul.

Comportamentul prin care un participant la trafic previne și evită producerea unui accident în urma încălcării normelor de circulație rutiere a celorlalți participanți la trafic (atât pietoni cât și conducători de vehicule) constituie baza conduitei preventive.

Conduita preventivă în ceea ce privește un accident rutier se definește astfel:

• anticiparea situațiilor care ar putea duce la producerea accidentelor;
• evitarea accidentelor pe cale de a se produce;
• alegerea celei mai bune soluții pentru ieșirea dintr-un accident de circulație care nu a mai putut fi evitat cu minimum de consecințe.