Imobilizarea voluntară a unui vehicul se consideră oprire, dacă imobilizarea acestuia se face pe o durată de cel mult 5 minute. Dacă imobilizarea se face pe o durată mai mare de 5 minute, aceasta se consideră staționare.
Dacă vehiculul a fost oprit pentru îmbarcarea sau debarcarea unor persoane, fără ca prin aceasta să fie perturbată circulația, manevra nu se consideră oprire. Aceasta fiind o excepție de la interzicerea opririi voluntare.
Nu se consideră oprire nici manevra prin care un vehicul de până la 3,5 tone execută operațiunea de aprovizionare cu mărfuri alimentare. Aceasta fiind o excepție de la interzicerea opririi voluntare.
Răspunsul corect este: A
OUG* - Articolul 63
(1) Se consideră oprire imobilizarea voluntară a unui vehicul pe drumul public, pe o durată de cel mult 5 minute. Peste aceasta durată, imobilizarea se consideră staţionare.
[...]
OUG* - Articolul 63
[...]
(2) Nu se consideră oprire:
a) imobilizarea vehiculului atât timp cât este necesară pentru îmbarcarea sau debarcarea unor persoane, dacă prin aceasta manevra nu a fost perturbată circulaţia pe drumul public respectiv;
b) imobilizarea autovehiculului având o masă totală maximă autorizată de până la 3,5 tone, atât timp cât este necesar pentru operaţiunea de distribuire a mărfurilor alimentare la unităţile comerciale.
[...]
* OUG = ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 195 din 12 decembrie 2002 actualizată (Codul rutier)
Lasă un comentariu